Pasiunea de "a citi"

                                       Pasiunea de "a citi"

     Cititul este intr-adevar o pasiune. Ca orice pasiune si aceasta te macina, te obsedeaza, te face nerabdator sa-ti termini treburile curente si sa intri in lumea personajelor cartii incepute. Lectura este un microb cu care te nasti! Oricat te-ai autoeduca daca n-ai darul de a citi dat de D-zeu sau mostenit din familie, nu-ti reuseste. Sunt oameni care citesc tot ce le cade in mana, haotic Altii sunt selectivi, aleg un anume gen de literatura, nu pentru ca asa vor ei ci pentru ca nu pot altfel . Cand faci o activitate obligat de cineva devine o povara. Cand o faci din pasiune te unge la suflet, te face sa vibrezi numai gandindu-te ca urmeaza sa faci acea actvitate placuta care iti scormoneste  sensibilitatea sufletului, care te schimba ca om. Cand esti derutat , cand nu stii ce se intampla cu tine  ca esti satul de tot si de toate te incalzesti la flacara pasiunii tale.Pentru unele persoane cititul e o corvoada, se sperie numai cand ii arati un roman de 200-300 de pagini . Se uita il rasuceste, il invarteste, il controleaza sa vada daca are ceva poze si ,speriat, il  pune alaturi. Cauta ceva mai usor dar niciodata nu va ajunge un cititor inrait. De ce? Nu s-a nascut cu acest dar. Degeaba incercam noi sa presaram carti peste tot: pe strazile circulate, in statiile mijloacelor de transport, sa le scoatem ochii cu fel si fel de trucuri, doar, doar vor rasfoi o care. Poate ca o vor rasfoi,dar de citit vor citi tot aceia predestinati! Poate picta oricine( chiar daca punem culori si caiete in calea lor)?Nu. Poate canta oricine? Nu. Poate fi actor oricine? Nu. De ce ? Este lesne de inteles: nu au talent. Lectura  este o arta. Nu ma refer la cititul in sine ci la lecturat. Zilele trecute am aflat ceva foarte interesant. Am o cititoare care citeste in draci sa scape de fumat. Zice ca merge, citind uita sa mai fumeze des.Altii folosesc cartile ca si somnifer. E bine si asa. Daca nu ai avea aceasta pasiune ai folosi bomboane ca sa nu mai fumezi sau ai urmari un film care sa te adoarma. Alegand cartea,

inseamna ca ai ceva in comun cu ea. Altfel nu se poate! Credeti-ma pe cuvant! Sunt bibliotecar de 25 de ani!

Pariuri-iluzii

Bibliostories

Povestea zilei

       Jocurile de noroc au luat mare amploare in ultimii ani. Poate erau raspandite si inainte dar nu asa ,pe fata. Erau interzise de...lege si de datini. Sa fie dorinta de castig usor, sa fie saracia, sa fie pasiunea care te duce la extrem? La ficare se manifesta in alt fel. Pentru fiecare ia alt chip: frumos, emotionant, spectaculos.Asteptarea te face nerabdator, irascibil, pierdut in iluziile care nu-ti dau pace. Calculatorul a devenit un complice al jucatorului, al pariorului care intra in Biblioteca mai disperat de la o zi la alta. Dar totusi cu speranta ca o alta combinatie ii va aduce reusita mult visata. Dezamagirea este mare atunci cand calculatoatrele sunt ocupate, asteptarea de neindurat, rabdarea limitata,"trebuie sa incerc alta varianta,isi spune". Gandul nu-i da pace!Intreaba in dreapta, in stanga, cere indicatii. Incearca sa-si dea seama unde a gresit, cauta infrigurat site-uri care sa-l ajute. Intreaba bibliotecarul ce parere are. Acesta din urma se uita la el neputincios. Stie ca este de prisos orice sfat , totusi incearca sa-l directioneze spre alte oportunitati! Te uiti la ei cum se macina, cum se trudesc sa descalceasca misterul castigului atat de apropiat si totusi foarte indepartat! Vine o alta zi si iarasi va privi in gol naucit de rezultat. Din nou isi promite, deznadajduit ,ca nu va mai juca dar stie, chiar din acel moment, ca n-o sa poata. Tentatia este prea mare, castigurile ii astepta pe ei, amatorii de chilipiruri usoare. Un lucru nu inteleg ei, ca "norocul este putin si noi suntem multi"(asa spunea marele Caragiale). Dragii mei, cand veti intelege asta, veti sti ca singurul castg sigur este cel dobandit cu cele doua brate ale voastre conduse de un creier realist! Succes!